Sanctus de Simon Toyne

Imaginaţi-vă că James Patterson a devenit BFF cu Dan Brown şi s-au apucat amândoi să scrie un roman. Rezultatul este Sanctus de Simon Toyne - doar că Toyne este o persoană reală, nu un pseudonim şi el a scris romanul de faţă.

L-am precizat prima dată pe James Patterson. De ce? Pentru că cel mai lung capitol din romanul acesta are cam 10 pagini, în rest, toate sunt extrem de scurte. De bine, de rău? Eu spun că este de neutru spre bine. De neutru pentru că devine uneori obositor să schimbi perspectivă. Orice capitol înseamnă o rupere de ritm . De bine din mai multe motive: în primul rând, romanul devine mai cinematic. Fiecare nou capitol în parte este o scenă (extinsă) care obligatoriu duce acţiunea cu un pas înainte. Sunt foarte puţine capitole statice în roman, foarte puţine şi având în vedere că vorbim despre un roman de acţiune, cu plot twist-uri şi alte nebunii specifice genului, capitolele statice (cum erau cele din DaVinci Code când Robert Langdon se apucă să povestească şi să dea detalii despre artă şi simboluri, care au făcut - din punctul meu de vedere - că DaVinci Code să fie mai slow paced la Îngeri şi demoni).

În al doilea rând, capitolele scurte îl îmbie pe cititor să mai citească încă unul. Că doar e scurt, ce dacă e târziu, mai citim un capitol că oricum e scurt şi chiar sunt curions ce se întâmplă mai departe... Din nou, pentru un roman de acţiunea, asta nu este o opţiune, ci obligaţie.

Apoi Dan Brown.
El este menţionat pentru intriga pseudo-religioasa, care în Sanctus este ridicolă din punctul meu de vedere. Domnu" Brown a dat tonul şi apoi, Twilight-like, au apărut o mie de romane care îi respecta formulta: Biserică sau o altă instituţie religioasă ne ascunde ceva. Teoria consipiratiei. Uşor penibilă marele secret păstrat de călugării Sanctus.

Să nu vă aşteptaţi la un stil elaborat sau la o scriitură ieşită din comun. Nu, din contră, e cam banal şi neinspirat în alegeri, dar în romană este salvat de traducere.

Recomand, totuşi, romanul. Cu multele defecte pe care le are, reuşeşte să se remance la capitolul: fast-pace şi reuşeşte să câştige şi la capitolul entertainment. Dacă aveţi chef de ceva light, merită să citiţi, nu o să vă dezamăgească. Dar nici vreo satisfacţie intelectuală nu o să vă aducă.

Romanul face parte dintr-o trilogie.

SANCTUS de Simon Toyne
editura ALLFA, 2011
496 p.