Fereastra sparta de Jeffery Deaver

Deaver este unul din autorii mei preferaţi. El este unul din puţinii autori care mă surprind. Rar am reuşit să îmi dau seama cine este criminalul într-un roman de-al lui. Şi nici romanul de faţă nu face excepţie. Trebuie totuşi să recunosc că în cazul de faţă am fost cât de cât dezamăgit pentru că nu am reuşit să găsesc subiectul interesant: furtul de date.

Un criminal în serie colecţionează date despre oameni, are acces în bazele de date ale unei companii care se ocupă cu colectarea lor (şi am citit undeva că în America există acest fenomen şi că există companii care dau informaţii despre profilul tău psihologic lanţurilor de magazine pentru a te motiva să cumperi un anume produs, pentru a ţi se trimite o broşură care, surpriza, să corespundă cerinţelor şi dorinţelor sale) şi informaţia de care dispune o foloseşte pentru a le înscena unor nevinovaţi crime.

Interesant ai spune la o primă vedere.
Din păcate, din punctul meu de vedere, în romanul de faţă, Deaver şi-a cam pierdut ritmul. Nu este un roman lent, dar nu este nici fast-paced, cum te-ai aştepta la un roman scris de el - e mediocru. Şi îmi pare rău să spun asta pentru că el chiar se pricepe să scrie un roman poliţist care să te ţină în priză. Aici a mai ratat şi el un pic.

Există totuşi puncte forţe în roman.
Mi se pare că scriitura este un pic mai bună decât în celelalte romane ale sale, că şi-a mai rafinat stilul, deşi nu cred că aş putea vorbi de o scriitură cu valoare literară la el (în videoclipul de mai jos cu el, spune chiar că scopul lui este să-l facă pe cititor să mai dea o pagină şi să termine cartea şi chiar mai adaugă că el nu scrie decât romane mainstream - ceea nu este rău, câştiga chiar un punct în plus pentru sinceritate). Altă parte bună, Rhyme mi s-a părut un pic mai optimist decât în celelalte romane. În general, nu îmi plăcea de personajul acesta - Deaver e măreţ când trebuie să construiască villani lipsiţi de orice scrupule - şi nu îl considerăm de importanţă majoră, cum o considerăm pe Sachs, şi chiar îmi displăcea depresia continuă prin care trecea uneori. Acum mi s-a părut mai vioi. Mai de gască.

Urăsc să mă exprim aşa, dar că fan al lui Deaver, nu pot să spun că romanul de faţă este unul de referinţă pentru el. Nu este. E bun? Pentru mine a fost bunicel, dar pentru un prim roman al autorului reuşeşte să captiveze. Nu aş recomanda unei persoane care nu a mai citit niciodată un roman al autorului să înceapă cu acesta.

FEREASTRA SPARTA de Jeffery Deaver
traducere de Liviu Radu
Rao, 544 p.
2012

Chimia mortii de Simon Beckett

Aseară am terminat de citit cartea asta.

Mi-a plăcut?
Relativ.

Povestea se petrece undeva în mediul rural, într-o Anglie pe care o cunoaştem din romanele surorilor Bronte sau din cele ale lui Thomas Hardy. Trebuie să spun că locul în care se desfăşoară acţiunea mi se pare fascinant. Eu am o preferinţă pentru microuniversuri în care personajele pot să evolueze şi tu, ca cititor, ai ocazia să vezi fiecare tuşă şi linie care formează protagonistul.

Şi romanul acesta este unul care se înscrie în linia asta. David Hunter, antropolog şi legist de succes, se retrage într-un sat după moartea soţiei şi a fiicei sale (premiza clişeu, spun eu). După trei ani (de semi-singurătate pentru David) încep să se petreacă nişte crime odioase. Femeile sunt răpite şi ucise.

Ce persoanje întâlnim în sat? Învăţătoarea - Jenny, pastorul - Scarsdale, prietenul bun al protagonistului - Ben, cârciumarul - nu pot să dau un nume aici pentru că deja am uitat, celălalt doctor - Henry, braconierul şi the bad guy - Carl Brenner şi alte mici figuri care întregesc peisajul. Acest lucru este un punct forte pentru roman pentru că se dă sentimetul de autenticitate, de comunitate, lumea prezentată este organică.

Şi organicul este dublat capacitatea autorului de a scrie.
Sunt foarte mulţi autori de romane poliţiste care, deşi au idei strălucite, nu reuşesc să scrie, se exprimă greu şi butucănos. Nu este cazul lui Simon Beckett care ştie/poate să scrie o propoziţie decentă. Traducerea este şi ea una foarte bună, unde eu prin traducere bună înţeleg că atunci când citesc textul în romană, nu sunt în stare să reconstitui propoziţia din engleză.

Finalul, spun cei de pe Goodreads, este unul suprinzator.
Pentru mine nu a fost pentru că reuşisem să îmi dau seama cine este făptaşul încă de la jumătatea cărţii. Eu am dat cărţii pe Goodreads 4 stele. Merită citită (mai ales că eu am primit-o gratis în urma unei comenzi făcute pe elefant.ro). Nu este o carte de recomandat, dar nici nu strică să o citeşti. Lectură uşoară şi plăcută.

PS. Încă un detaliu important, Simon Beckett nu a avut un succes uriaş în Anglia sau în ţările unde se vorbeşte engleza, ci mai mult în Germania şi în ţările nordice. Probabil se apropie mult mai mult de ceea ce înţeleg aceştia prin roman poliţist/thriller.

CHIMIA MORTII de Simon Beckett
trad. de Silvia Dumitrescu
editura Trei, 425p.
2011

Carti citite, viitoare recenzii

Salut,

fiind plecat o perioada in Germania, nu am mai reusit sa mai postez recenzii/pareri/etc. pe acest blog.
Situatia se va schimba in curand.
Postez o poza cu unele din cartile citite (am citit si in germana, dar nu am putut sa iau si cartile cu mine, asa ca nu sunt inca sigur daca o sa ma apuc sa scriu si recenzii pentru cartile respective). Normal, urmeaza si recenzii...