Ecouri de dincolo de moarte de Johan Theorin

Privind retrospectiv nu îmi dau seama de ce şi cum am reuşit să citesc cartea asta aşa de repede. Bine, a durat cam o săptămână, dar având şi job, nu reuşeam să citesc zilnic, prin urmare am reuşit să o citesc cam în trei zile. Trei porţii zdravene dintr-un roman interesant, dar atipic.

În romanul de faţă, protagonişti sunt doi oameni obişnuiţi – Julia şi tatăl său Gerlof. În urmă cu douăzeci de ani, fiul Juliei, Jens, a dispărut fără urmă. Regrete, durere, îndoială, toate sentimentele şi stările prin care poate să treacă o mamă sunt prezente la Julia. După douăzeci de ani, Gerlof (în grijă căruia trebuia să stea micuţul Jens) primeşte o sanda de copil – cea pe care Jens o purta în ziua în care a dispărut.

Primul lucru interesant la acest roman sunt protagoniştii. Chiar mă gândeam de când am început să citesc cartea, cum va face autorul să dezlege misterul, pentru că doi civili nu aveau resursele pe care poliţia le putea avea. Răspunsul: acţiunea se petrece pe insula suedeză Oland (cu Umlaut pe O), comunitate restrânsă şi, prin urmare, oamenii se cunosc şi sunt mai deschişi. Practic, întreaga investigaţie o reprezintă doar un continuu şir de dialoguri cu diverse persoane – lipsa acţiunii (e totuşi vorba de un roman mai static, axat pe replică) nu dăunează sau poate eu nu am simţit asta prea tare având în vedere că eu sunt fascinate de nordici, ei fiind pentru mine germanicii necunoscuţi şi enigmatici.

Anonima de miercuri de Rodica Ojog Brasoveanu

Se pare că anul acesta am citit doar câţiva autori. Clive Cussler, Jeffery Deaver (după Păpuşa adormită, acum citesc Moartea vine on-line) şi Rodica Ojog Brasoveanu. Mai am încă un roman de Rodica Ojog Brasoveanu care aşteaptă să fie citit – O toaletă a la Liz Taylor.

Anonima de miercuri, deci.

Am fost cam dezamăgit de romanul ăsta. Ingredientele tipice ale scriiturii Rodicăi Ojog Brasoveanu sunt prezente, Melania Lupu este fermecătoare, dar fiind un roman cu ea, nu se ridică la nivelul romanelor despre ea. Oricum, mă declar un pic dezamgit de cartea asta. Nu prea îmi place subiectul gangsterilor şi contrabandei, iar până la un anumit punct despre asta este vorba în romanul acesta.

În primul rând, intriga nu mi s-a părut prea bine închegată şi ca o consecinţă logică, nici finalul nu a fost pe măsură aşteptărilor mele. Mi s-a părut un roman cam tras de păr, iar sfârşitul a fost grăbit – nu ştiu dacă trebuia să respecte un anumit număr de pagini. Am avut impresia că atunci când ultima pagină a fost scrisă, autoarea a şi răsuflat uşurată că s-a terminat şi romanul acesta.

În al doilea rând, personajele mi s-au părut cam trase de păr, în special Adina Varlam. Nu cred că în perioada comunistă se putea vedea pe străzile din Bucureşti o astfel de femeie cu asemenea obiceiuri. Adina aduce aminte de perioada interbelică, de lumea de “dinainte” (desigur, autoarea nu face o critică a perioadei respective, nu se aliniază din punctul meu de vedere politicii de partid a vremii, dar Adina ei mi-a adus aminte şi de Adina din La Medeleni, una din iubitele lui Danut – vezi volumul al doilea) şi cred că face asta într-un mod exagerat. Ştiu că literatura presupune în primul rând ficţiune, dar mai cred că într-un roman poliţist, lumea prezentată trebuie să fie cât mai aproape de realitate. Escapismul nu trebuie, în cazul romanul poliţist cel puţin şi din punctul meu de vedere, să se caracterizeze prin prea mult insolit. Intriga – crimă etc. – este îndeajuns şi elementul central al escapismului.

În rest, toate punctele forte ale romanului se repetă: dialoguri spumoase, hazlii, personaje tipice caracterizate printr-un comic involuntar (şi mult mai aproape de realitate în comparative cu neobişnuitul Adinei, de aceea cred că Violeta Bordeianu este un personaj mai interesant, mai viu şi mai bine conturat) şi nu în ultmul rând MELANIA.

ANONIMA DE MIERCURI de Rodica Ojog Brasoveanu, 
Nemira, 304 p.
2013

Ce carti am mai cumparat

Poza de grup

  Deşi nu am mai postat de ceva timp, nu am stat cu mâinile în sân şi am mai citit (destul de puţin spre ruşinea mea) şi mi-am mai cumpărat unele cărţi.
Am făcut câteva poze cu noile achiziţii.

   Se pare că am mai cumpărat încă şapte cărţi.
Opt, de fapt, pentru că am mai cumpărat şi un roman de la Cartea Românească, Asediul Vienei de Horia Ursu, un roman foarte apreciat de critică românească - pe drept, spun şi eu după ce l-am citit.

   Dar să revin la cărţile din poză şi să le prezint în ordinea în care le-am cumpărat.

   Am început cu două romane de Rodica Ojog Brasoveanu - O toaletă a la Liz Taylor şi Anonima de miercuri.
   Se anunţa un weekend lipsit de evenimente şi plănuiam o mare citeala pentru cele două zile pe care urma să le petrec acasă (desigur, destinul potrivnic a făcut să plec la munte şi să nu pot să citesc decât un roman, Anonimă de miercuri - recenzia urmează curând). Ediţiile pe care le-am cumpărat eu sunt cele care apăruseră şi la chioşcurile de ziare, dar le-am primit de la elefant.ro sigilate şi într-o stare foarte bună.


Nu ştiu ce promoţie au avut cei de la elefant.ro că m-am trezit că mai apăs încă o dată butonul de FINALIZEAZĂ COMANDĂ.
Am cumpărat un roman din Seria Neagră - prima serie - care apăruse acum câţiva ani de la Gazeta Sporturilor - Ecouri de dincolo de moarte de Johan Theorin. Ştiu că a trecut febra romanelor scrise nordici, dar eu sunt încă fascinat de ei, deşi traducerile sunt din ce în ce mai rare.

În acelaşi pachet am mai comandat şi noul roman de Jeffery Deaver, Moartea vine on-line - un titlu cam neinspirat din punctul meu de vedere. Este al doilea roman din seria Kathryn Dance, primul fiind Păpuşă adormită. Am cumpărat acest roman cu o reducere majoră de 50%, deşi era o noutate.


Apoi alta promoţie la elefant.ro
Şi am comandat încă două romane.
Primul a fost un roman istoric, câştigător al Man Booker Prize în 2009 - Wolf Hall de Hilary Mantel. Cartea este apărută la editura Literă şi arată superb.
După Wolf Hall, m-am gândit să îmi mai cumpăr un roman care îmi atrăsese atenţia acum ceva timp - Suspectul de Michael Robotham.
Am primit şi un cadou la această comandă - Crima din Orient Express de Agatha Christie, cadou mai mult decât bine venit având în vedere că nu am citit romanul acesta. Este ediţia aceea de la chioşcurile de ziar, apărută la editura Literă.

Şi cam astea au fost cumpărăturile mele.