Casa blestemată de Mary Higgins Clark

De-a lungul timpului am tot încercat să citesc romane de Mary Higgins Clark, dar nu am prea reuşit să trec de primele treieci de pagini. Nu îmi pot explica de ce. Scriitura este una normală, nesofisticata, centrată pe acţiune, concesie care se poate observa şi atunci când vine vorba de stil. Pur şi simplu nu am putut, dar anul acesta am fost la Bookfest (care a fost mai mult un festival al reducerilor decât un târg de carte, o bătălia comercială în care editura care vindea mai mult era cea castigatooare - nu că asta ar fi ceva rău, dar e inedit pentru că în România, până acum câţiva ani, piaţa editorială punea accent pe evenimente etc.) şi de la standul editurii Orizonturi am luat două cărţi la reducere, care mi-au atras cu adevărat atenţia: Casa blestemată de Mary Higgins Clark şi Ultimul autograf de Michael Connelly.

Casa blestemată (No Place Like Home) a fost scris în 2005 de veterana literaturii americane de suspans - Mary Higgins Clark, 85 de ani. Ceea ce îmi atrage mereu atenţia la ea sunt titlurile pe care le alege pentru romanele sale: Let Me Call You Sweetheart, I"ll Walk Alone, I've Got You Under My Skin, Just Take My Heart. Mi se par mai mult titluri de romane de dragoste decât de romane de suspans.

Plan diabolic si Nopţi albe pentru Minerva de Rodica Ojog Brasoveanu

M-am hotărât să grupez ceva două romane şi să scriu un post despre amândouă, mai ales că romanele au punctele comune. În plus, am impresia că atunci când scriu despre cărţile Rodicai Ojog Brasoveanu încep să mă repet. De altfel, stilul Rodicai Ojog Brasoveanu nu se schimbă niciodată, dar ce se schimbă cu adevărat este modul în care are loc crimă, premisele etc. ceea ce face că plictiseala şi reţeta sa nu mă îndepărteze de ea şi să devină un autor la care mă întorc de fiecare dată când nu mai ştiu ce să mai citesc. Cred că am mai scris, dar mă gândesc cu groază când o să îi termin toate romanele - ea, John Saul şi Jeffery Deaver sunt autorii cu care merg la sigur atunci când nu ştiu ce să mai citesc, cei care sunt testaţi şi ştiu sigur că o să îmi ofere escapism la cote maxime.

Dragul meu ticălos de Daria Dontova

Mi-a plăcut foarte mult traducerea Antoanetei Olteanu (ea a tradus şi Maestrul şi Margareta ediţia de la Adevărul, o traducere foarte bună din punctul meu de vedere) care a mai salvat un pic romanul.

Primul sfert al cărţii mi s-a părut ciudat. Nu am mai citit romane poliţiste scrise ruşi şi nici literatura rusă contemporană nu prea citesc, aşa că nu eram obişnuit cu stilul şi personajele. Apoi, jumtatea cărţii nu mi-a plăcut aproape deloc pentru că o dăduse în chick lit, dar finalul a fost foarte bun, ceea ce a mai crescut ratingul cărţii.

Personajele (Evlampia, Katja, Iulia) sunt foarte, foarte ciudate şi mi s-au părut neverosimile ca atitudine şi că fapte. Mi se pare că sunt nişte personaje cu gesturi exagerate, cu preocupări şi reacţii exagerate (vezi scena cumpărării aragazului pentru Volodia), în măsura în care consider că într-un roman poliţist, autorul trebuie să plaseze misterul cât mai aproape de realitatea pe care o cunosc oamenii pentru a putea crea o impresie asupra cititorilor.

revenire

Stiu ca nu am mai publicat de foarte mult timp o recenzie, dar o sa revin curand cu noutati.
Intre timp, am adunat cam sapte carti despre care trebuie sa scriu si prea multa pornire in a le recenza, nu am...