Aurul spartanilor (de Clive Cussler & Grant Blackwood) nu este primul roman de Clive Cussler pe care îl citesc. Primul a fost Aurul incaşilor (tot cu aur şi acesta) dintr-o altă serie a autorului, cea cu Dirk Pitt, cea mai importantă creaţie a autorului american. Romanul de faţă face parte din seria Aventurile soţilor Fargo, una din noile (şi multele) serii începute de Cussler, scrise în colaborare cu diverşi scriitori al căror nume apare mic pe copertă (oare de ce? :))).
Aurul spartanilor este un roman de aventuri în care personajele principale sunt Sam şi Remi Fargo, un cuplu, care sunt implicaţi fără voia lor, iniţial, într-o vânătoare de comori - comoara fiind Beciul Pierdut al lui Napoleon - care i-ar putea ajuta să găsească o altă comoară pe care un mafiot din Ucraina, Hadeon Bondurak, care se consideră un descendent al lui Xerxes (ăla din 300) vrea cu orice preţ să pună mâna - aurul spartanilor.
Trebuie încă de la început să spun că se vede că romanul nu este scris doar de Clive Cussler din cauza diferenţelor de stil. Nu că ar fi fost Cussler un mare stilist - sau că stilul ar fi important într-un roman de aventuri scris pentru marele public - dar, deşi am citit Aurul incaşilor acum ceva vreme, mi-am dat imediat seama de diferenţe. Romanul acesta este mult mai alert şi mai schematic decât celălalt şi acest lucru trebuie privit din dublă perspectivă: avantaje - acţiune trepidantă, suspans, page turner, dar şi dezavantaje - câteodată pare tras de păr, ireal. Cussler este un autor care dă toate detaliile despre acţiunile chiar şi neînsemnate ale personajului. Dacă personajul are dificultăţi să coboare de pe un munte, Cussler scrie o pagină doar despre cât de anevoios este traseul, dar nu vă imaginaţi că este obositor, nu, din contră, îţi lăsa impresia că fără acele pagini, acţiunea nu ar fi completă. În romanul de faţă nu mai este aşa
În Aurul spartanilor acţiunile sunt prezentate totuşi lapidar şi schematic. Este vorba de o înşiruire de episoade pline de suspans, dar scrise cam după aceiaşi schema: un episod de gen trebuie să acopere cam cinci capitole, apoi o pauză pentru eroi - în general într-un decor exotic şi în locuri de lux, apoi alte cinci capitole unde acţiune creşte. Acesta cred că este unul din punctele forte ale cărţii. Chiar dacă schema este uşor recognoscibila, asta nu înseamnă că e plictisitoare pentru că focusul cade pe aventurile personajelor, iar schema - şi aici să înţelegem în cadru larg: stil - nu e importantă. În romanele de aventuri doar acţiunea, doar aventura (că doar de aia se numeşte roman de aventuri) este importantă.
Despre comoară şi intriga nu vreau să scriu nimic, asta rămâne de citit pentru cei care încă nu au citit romanul.
Pe goodreads am dat cărţii patru din cinci stele. Şi cred că le merită. Ca literatura de aventuri, ca literatura escapistă, Aurul spartanilor este bun, nu foarte bun, dar nici nu dezamăgeşte. Pentru cei care se află între lecturi şi vor să încerce un autor nou, dar care să nu le dea mari bătăi de cap - Aurul spartanilor şi Cussler (singur aş recomanda eu, dar poate şi în colaborare) este perfect pentru o lectură rapidă de metrou, vacanţă sau pur entertaiment.
AURUL SPATANILOR - Clive Cussler & Grant Blackwood (ed. a II-a)
traducere de Patricia Niculae
Editura Litera, 416p.
2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu