Enigmă românească la mansardă - Enigmă la mansardă de Rodica Ojog - Braşoveanu

Rodica Ojog-Braşoveanu rămâne, după aproape 40 de ani de când şi-a publicat primul roman, primul (şi pentru unii chiar singurul) nume care îţi vine în minte atunci când te gândeşti la romanul poliţist românesc. Lucru ciudat, totuşi, pentru că în ţara noastră există public pentru genul acesta de romane (traducerile masive demonstrează acest lucru), dar scriitori sunt puţini. Nu vreau să generalizez şi să spun că în literatura noastră nu există deloc roman poliţist, există, dar nu există o tradiţie a sa, deşi publicul îl savurează şi îl cere.

Există, totuşi, o excepţie: Rodica Ojog-Braşoveanu .

Ceea ce o face pe Rodica Ojog-Braşoveanu  deosebită este din punctul meu de vedere lipsa unei scheme în construcţia romanului. Romanele ei sunt foarte diferite unul de celălalt şi construite cât mai original cu putinţă. Nu cred că poţi descoperi o schemă după care sunt construite toate romanele sale. Cianură pentru un suras şi Bună seara, Melania nu se aseamănă deloc cu romanul acesta şi cred că aceasta este şi principalul motiv al succesului ei care nici astăzi nu s-a stins.

Enigmă la mansarda spune povestea familiei Lupaşcu, o familie disfuncţională, în care Grigore Lupaşcu, intelectual ajuns la senectute, dar căsătorit cu o femeie mult mai tânără, este asasinat. De caz se va ocupa maiorul Cristescu. Familia Lupaşcu este compusă din: Gina, tânăra soţie, Matei, fiul victimei dintr-o primă căsătorie, Ana Dogaru, mătuşa lui Matei. Familiei i se adăugă prieteni ai acesteia: Dinu Oprea, Androne Negoianu etc.

Lectura romanului a fost foarte plăcută. Stilul Rodicăi Ojog-Braşoveanu  îmi place foarte mult şi dialogurile cred că sunt punctul ei forţe: sunt vii şi colorate, jocuri de cuvinte şi tachinări între personaje, replici spumoase, cuvinte bine alese, mizându-se pe specific, ironic şi insolit, dar necazand niciodată în trivial. Dialogul cred că este modul de expunere care o avantajează pe scriitoare.

Alt lucru ce îmi place în mod deosebit la scriitoare (şi se aplică şi romanului acesta) este că deşi sunt scrise în perioada comunistă, mărcile comunismului nu apar. Nu apare apelativul 'Tovarăşe!', nu apar blocuri, uzine. Din contră, oamenii sunt intelectuali, se pricep la artă, sunt moderni, adaptaţi la realitate, extrovertiţi uneori, departe de imaginea omului comunist, aproape de omul interbelic. Faptul că a reuşit să scape de anumite detalii ce ar fi plasat acţiunea într-o anumită perioadă de timp este un alt mare avantaj al scriitoarei. Personajele sunt umane şi uşor recognoscibile în viaţa de zi cu zi.

Pe goodreads am dat romanului patru din cinci stele. De ce doar patru stele şi nu cinci? Pentru că de la jumătatea romanului am descoperit criminalul.

Enigmă la mansardă - Rodica Ojog - Braşoveanu
Editura Nemira, 238p. 
2014