Ucenicul de Tess Gerritsen

De Tess Gerritsen am mai citit încă două romane Chirurgul şi Clubul Mefisto. Dacă despre Clubul... nu aş putea să vă dau mai multe detalii pentru că a fost un roman mai mult decât mediocru pe care l-am uitat, cred, din a doua zi de când l-am terminat. Mi se pare că era ceva în felul Codului lui DaVinci. Nici Chirurgul nu făcuse aşa mare impresie asupra mea. Un roman thriller-horror în care criminalul era o persoană care avea habar de medicină.

Romanul de faţă este al doilea din seria creată de Tess (Rizzoli and Isles), un succes care a fost adus şi pe micul ecran, cu ratinguri bune. Ucenicul este complementar cu Chirurgul. După ce a fost aproape măcelărită de Warren Hoyt, zis Chirurgul, Jane Rizzoli trebuie să rezolve acum un nou caz despre un ucigaş care avea acelaşi modus operandi că Hoyt. Şi de aici ideea cărţii. Mai multe detalii nu dau pentru că nu îmi place să fac rezumatul unui roman. Ideea este că cel care citeşte aceasta recenzie să se gândească la sfârşitul ei dacă vrea să citească romanul sau nu.

Spre deosebire de celelalte romane enumerate mai sus, Ucenicul mi s-a părut mai bine scris, stilistic vorbind. Cred că Tess Gerritsen a evoluat şi asta este vizibil. Nu cred că am dat peste un fragment pe care să-l fi considerat în plus (vezi aproape jumătate din toate romanele lui Dean Koontz, în care umplutură este aşa de vizibilă...), o modalitate de a trage de carte. Din contră. Cred că romanul este armonios construit, armonios dezvoltat, într-un cuvânt - organic. Şi personajele sunt foarte bine creionate şi modul în care se dezvoltă de-a lungul romanului mi se pare şi el interesant. Nu există personaj monoton, nu există o singură faţetă şi acest lucru creează varietate. Acţiunea este foarte bine dezvoltată, există acel plot twist necesar.

La categoria neutre, aş trece the pace că altfel nu am cum să îi zic, decât că în engleză. Romanul nu este alert, sau, mai bine spus, nu este alert la modul în care ne aşteptam noi. Dar asta nu este neapărat de rău - ajută categoria pozitive -, dar nici de bine, mai ales într-un thriller (spre deosebire de primul volum al seriei, aici este doar thriller, horrorul se pierde).

La categoria negative trebuie explicat un pic backgroundul autoarei. Tess Gerritsen a scris şi romane de dragoste aşa că mai înserează unele scene ce pot face uşor parte dintr-un roman de dragoste (gen Sandra se-stie Brown). O singură astfel de scenă apare şi nu pot să mă plâng de ea. Nu există elemente libidinoase sau mai ştiu eu ce, nu... Dar eu, într-un fel, cred că ar fi putut foarte bine să lipsească.

All in all. Good book.
Pe goodreads a primit de la mine 4 stele din cinci. Meritat.

UCENICUL de Tess Gerritsen
Traducere de Raluca Matis
Rao, 384 p. 
2009