Aseară am terminat de citit cartea asta.
Mi-a plăcut?
Relativ.
Povestea se petrece undeva în mediul rural, într-o Anglie pe care o cunoaştem din romanele surorilor Bronte sau din cele ale lui Thomas Hardy. Trebuie să spun că locul în care se desfăşoară acţiunea mi se pare fascinant. Eu am o preferinţă pentru microuniversuri în care personajele pot să evolueze şi tu, ca cititor, ai ocazia să vezi fiecare tuşă şi linie care formează protagonistul.
Şi romanul acesta este unul care se înscrie în linia asta. David Hunter, antropolog şi legist de succes, se retrage într-un sat după moartea soţiei şi a fiicei sale (premiza clişeu, spun eu). După trei ani (de semi-singurătate pentru David) încep să se petreacă nişte crime odioase. Femeile sunt răpite şi ucise.
Ce persoanje întâlnim în sat? Învăţătoarea - Jenny, pastorul - Scarsdale, prietenul bun al protagonistului - Ben, cârciumarul - nu pot să dau un nume aici pentru că deja am uitat, celălalt doctor - Henry, braconierul şi the bad guy - Carl Brenner şi alte mici figuri care întregesc peisajul. Acest lucru este un punct forte pentru roman pentru că se dă sentimetul de autenticitate, de comunitate, lumea prezentată este organică.
Şi organicul este dublat capacitatea autorului de a scrie.
Sunt foarte mulţi autori de romane poliţiste care, deşi au idei strălucite, nu reuşesc să scrie, se exprimă greu şi butucănos. Nu este cazul lui Simon Beckett care ştie/poate să scrie o propoziţie decentă. Traducerea este şi ea una foarte bună, unde eu prin traducere bună înţeleg că atunci când citesc textul în romană, nu sunt în stare să reconstitui propoziţia din engleză.
Finalul, spun cei de pe Goodreads, este unul suprinzator.
Pentru mine nu a fost pentru că reuşisem să îmi dau seama cine este făptaşul încă de la jumătatea cărţii. Eu am dat cărţii pe Goodreads 4 stele. Merită citită (mai ales că eu am primit-o gratis în urma unei comenzi făcute pe elefant.ro). Nu este o carte de recomandat, dar nici nu strică să o citeşti. Lectură uşoară şi plăcută.
PS. Încă un detaliu important, Simon Beckett nu a avut un succes uriaş în Anglia sau în ţările unde se vorbeşte engleza, ci mai mult în Germania şi în ţările nordice. Probabil se apropie mult mai mult de ceea ce înţeleg aceştia prin roman poliţist/thriller.
CHIMIA MORTII de Simon Beckett
trad. de Silvia Dumitrescu
editura Trei, 425p.
2011

Crime, crime. Muhaha! Dacă-ți plac astea, trebuie să-l citești pe Anthony King. De ceva vreme îl caut pe net, dar nu-i găsesc cărțile niciunde. Îs de pe vremea când mergeam al bibliotecă, în timpul gimnaziului, 5-8, căutam cărțile lui peste tot. Merită, are o intrigă senzațională și un mod de-a prinde criminalul numai de el știut. „Ucigașul de prostituate”, „Atentat la memorie”, „Cavalerii sataniști” sunt câteva titluri cu care ai putea începe.
RăspundețiȘtergere