Fereastra sparta de Jeffery Deaver

Deaver este unul din autorii mei preferaţi. El este unul din puţinii autori care mă surprind. Rar am reuşit să îmi dau seama cine este criminalul într-un roman de-al lui. Şi nici romanul de faţă nu face excepţie. Trebuie totuşi să recunosc că în cazul de faţă am fost cât de cât dezamăgit pentru că nu am reuşit să găsesc subiectul interesant: furtul de date.

Un criminal în serie colecţionează date despre oameni, are acces în bazele de date ale unei companii care se ocupă cu colectarea lor (şi am citit undeva că în America există acest fenomen şi că există companii care dau informaţii despre profilul tău psihologic lanţurilor de magazine pentru a te motiva să cumperi un anume produs, pentru a ţi se trimite o broşură care, surpriza, să corespundă cerinţelor şi dorinţelor sale) şi informaţia de care dispune o foloseşte pentru a le înscena unor nevinovaţi crime.

Interesant ai spune la o primă vedere.
Din păcate, din punctul meu de vedere, în romanul de faţă, Deaver şi-a cam pierdut ritmul. Nu este un roman lent, dar nu este nici fast-paced, cum te-ai aştepta la un roman scris de el - e mediocru. Şi îmi pare rău să spun asta pentru că el chiar se pricepe să scrie un roman poliţist care să te ţină în priză. Aici a mai ratat şi el un pic.

Există totuşi puncte forţe în roman.
Mi se pare că scriitura este un pic mai bună decât în celelalte romane ale sale, că şi-a mai rafinat stilul, deşi nu cred că aş putea vorbi de o scriitură cu valoare literară la el (în videoclipul de mai jos cu el, spune chiar că scopul lui este să-l facă pe cititor să mai dea o pagină şi să termine cartea şi chiar mai adaugă că el nu scrie decât romane mainstream - ceea nu este rău, câştiga chiar un punct în plus pentru sinceritate). Altă parte bună, Rhyme mi s-a părut un pic mai optimist decât în celelalte romane. În general, nu îmi plăcea de personajul acesta - Deaver e măreţ când trebuie să construiască villani lipsiţi de orice scrupule - şi nu îl considerăm de importanţă majoră, cum o considerăm pe Sachs, şi chiar îmi displăcea depresia continuă prin care trecea uneori. Acum mi s-a părut mai vioi. Mai de gască.

Urăsc să mă exprim aşa, dar că fan al lui Deaver, nu pot să spun că romanul de faţă este unul de referinţă pentru el. Nu este. E bun? Pentru mine a fost bunicel, dar pentru un prim roman al autorului reuşeşte să captiveze. Nu aş recomanda unei persoane care nu a mai citit niciodată un roman al autorului să înceapă cu acesta.

FEREASTRA SPARTA de Jeffery Deaver
traducere de Liviu Radu
Rao, 544 p.
2012