Anonima de miercuri de Rodica Ojog Brasoveanu

Se pare că anul acesta am citit doar câţiva autori. Clive Cussler, Jeffery Deaver (după Păpuşa adormită, acum citesc Moartea vine on-line) şi Rodica Ojog Brasoveanu. Mai am încă un roman de Rodica Ojog Brasoveanu care aşteaptă să fie citit – O toaletă a la Liz Taylor.

Anonima de miercuri, deci.

Am fost cam dezamăgit de romanul ăsta. Ingredientele tipice ale scriiturii Rodicăi Ojog Brasoveanu sunt prezente, Melania Lupu este fermecătoare, dar fiind un roman cu ea, nu se ridică la nivelul romanelor despre ea. Oricum, mă declar un pic dezamgit de cartea asta. Nu prea îmi place subiectul gangsterilor şi contrabandei, iar până la un anumit punct despre asta este vorba în romanul acesta.

În primul rând, intriga nu mi s-a părut prea bine închegată şi ca o consecinţă logică, nici finalul nu a fost pe măsură aşteptărilor mele. Mi s-a părut un roman cam tras de păr, iar sfârşitul a fost grăbit – nu ştiu dacă trebuia să respecte un anumit număr de pagini. Am avut impresia că atunci când ultima pagină a fost scrisă, autoarea a şi răsuflat uşurată că s-a terminat şi romanul acesta.

În al doilea rând, personajele mi s-au părut cam trase de păr, în special Adina Varlam. Nu cred că în perioada comunistă se putea vedea pe străzile din Bucureşti o astfel de femeie cu asemenea obiceiuri. Adina aduce aminte de perioada interbelică, de lumea de “dinainte” (desigur, autoarea nu face o critică a perioadei respective, nu se aliniază din punctul meu de vedere politicii de partid a vremii, dar Adina ei mi-a adus aminte şi de Adina din La Medeleni, una din iubitele lui Danut – vezi volumul al doilea) şi cred că face asta într-un mod exagerat. Ştiu că literatura presupune în primul rând ficţiune, dar mai cred că într-un roman poliţist, lumea prezentată trebuie să fie cât mai aproape de realitate. Escapismul nu trebuie, în cazul romanul poliţist cel puţin şi din punctul meu de vedere, să se caracterizeze prin prea mult insolit. Intriga – crimă etc. – este îndeajuns şi elementul central al escapismului.

În rest, toate punctele forte ale romanului se repetă: dialoguri spumoase, hazlii, personaje tipice caracterizate printr-un comic involuntar (şi mult mai aproape de realitate în comparative cu neobişnuitul Adinei, de aceea cred că Violeta Bordeianu este un personaj mai interesant, mai viu şi mai bine conturat) şi nu în ultmul rând MELANIA.

ANONIMA DE MIERCURI de Rodica Ojog Brasoveanu, 
Nemira, 304 p.
2013