Ca cititor de romane poliţiste, thriller, horror şi fantasy (aceastea sunt cărţile pe care le citesc cu precădere, dar nu în exclusivitate) mă văd nevoit să îmi pun această întrebare. Eu am terminat Litere şi ţin minte că la un curs în anul întâi o profesoară ne-a întrebat, nevinovat şi relaxat, potrivit în contextul în care ne aflam, dacă am citit Harry Potter şi Lord of the Rings. Pregătindu-mă să ridic mâna am observat că nimeni nu a zis nimic, ca şi cum întrebarea nu a fost înţeleasă, dar realitatea era alta. Nu se cădea să fi citit cărţile alea. Era populare, la modă şi pentru toată lumea – masele aveau acces şi se bucurau de ele.
Sunt convins că extrem de mulţi colegi citiseră cărţile alea. Să fim serioşi, pentru foarte mulţi dintre noi, sunt romanele cu care am crescut. Cele două serii precum şi Cireşarii şi Toate pânzele sus sunt cărţile pe care le-am iubit cel mai mult când am fost copil.
Dar de ce nu au recunoscut? Pentru că le era teamă de bestseller, unde prin bestseller se înţelege roman popular cu foarte multe exemplare vândute, al cărui public ţinta este publicul larg, amator de “epic gol” (doar formula îi aparţine lui George Călinescu). În România se publică genul acesta de literatură şi se citeşte, dar nimeni nu recunoaşte că citeşte aşa ceva. Nu din ruşine, este mai mult, cred eu, o chestie de tradiţie.
În interbelic, Mihail Drumes şi Ionel Teodoreanu vindeau vagoane de cărţi. Erau autorii cu cel mai mare success din acea perioadă, dar critica îi zdrobea – Ionel Teodoreanu era numit cum era şi Danut în La Medeleni, Metaforel. Desigur, literatura celor doi era un mediocră ca stil şi execuţie. În comunism, liteteratura de bună calitate circula pe sub mână, în puţine exemplare, nu era pentru toată lumea. Tradiţia se pare că s-a păstrat şi în anii 90. Ca antiteză, Sandra Brown era marea regină când era vorba de vânzări, îi erau traduse şi publicate roman după roman. Cine citea cărţile ei? Nu se ştie. Voi cunoaşteţi apropiaţi care îi citeau cărţile? Nimeni la mine. Şi, totuşi, vagoanele alea de cărţi? Când e vorba de literatură de proastă calitate, imediat este dată Sandra drept exemplu.
Pentru mine este clar că românilor le este teamă de bestseller. De ce? Pentru că în metalul colectiv, cine citeşte este deasupra celorlati. Să citeşti o carte înseamnă să te ridici deasupra celorlati. Brusc, ai alt statut şi acesta trebuie menţinut. Nu se poate să citeşti literatură de consum, nivelul trebuie să fie mai ridicat, să se vadă nu doar prin atitudine, ci şi prin ceea ce citeşti că eşti altfel decât ceilalţi. Eşti ceea ce citeşti este motto ridicat la rang de lege.
Dar românilor le place literatură de consum. Altfel nu s-ar traduce şi publica atât de multă. Şi nu s-ar vinde. Dar se citeşte pe ascuns.
Normal, şi editurile sunt împărţite la fel. Unele publică, altele nu, tendinţa fiind trasată de publicul ţintă şi de interesele financiare, precum şi de brand. Dar asta este o altă discuţie.
Pentru mine, românilor le e frică de bestseller.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu