Dragul meu ticălos de Daria Dontova

Mi-a plăcut foarte mult traducerea Antoanetei Olteanu (ea a tradus şi Maestrul şi Margareta ediţia de la Adevărul, o traducere foarte bună din punctul meu de vedere) care a mai salvat un pic romanul.

Primul sfert al cărţii mi s-a părut ciudat. Nu am mai citit romane poliţiste scrise ruşi şi nici literatura rusă contemporană nu prea citesc, aşa că nu eram obişnuit cu stilul şi personajele. Apoi, jumtatea cărţii nu mi-a plăcut aproape deloc pentru că o dăduse în chick lit, dar finalul a fost foarte bun, ceea ce a mai crescut ratingul cărţii.

Personajele (Evlampia, Katja, Iulia) sunt foarte, foarte ciudate şi mi s-au părut neverosimile ca atitudine şi că fapte. Mi se pare că sunt nişte personaje cu gesturi exagerate, cu preocupări şi reacţii exagerate (vezi scena cumpărării aragazului pentru Volodia), în măsura în care consider că într-un roman poliţist, autorul trebuie să plaseze misterul cât mai aproape de realitatea pe care o cunosc oamenii pentru a putea crea o impresie asupra cititorilor.




Dragul meu ticălos are şi foarte multe elemente comice, foarte multe glume. Un plus, dar şi un element care apropie romanul de chick lit - pe lângă vocea narativă care povesteşte uneori cu lux de amănunte ce face şi ce mănâncă etc. Sunt multe element de chick lit, care din punctul meu de vedere, deranjează pentru că amesteca genurile atât de mult încât sunt unele capitole în care uiţi că citeşti un roman poliţist şi ai impresia că o Bridget Jones de origine rusă îşi povesteşte viaţa.

Este, totuşi, un roman închegat, fără "loose ends", studiat şi inventiv. Daria Dontova ştie cum să scrie un roman (doar a scris 150 în 20 de ani - scrie din 1995), are controlul asupra formei şi asupra poveştii care oferă la sfârşit toate răspunsurile de care cititorilor are nevoie pentru a considera că misterul a fost pe deplin rezolvat.

Foarte interesant mi s-a părut că unele personaje episodice foloseau sintagma "Eu ca fost om sovietic". Foarte interesant. Ca şi cum existenţa comunistă trebuie asumată că o altă identitate, ca un alt soi de om.

O să citesc şi "Poker cu rechinul" (am început cu al treilea roman al seriei) pentru că mi se pare că seria are potenţial