Um roman despre trei oameni care nu ştiu cum să iubească.
Un triunghi amoros format dintre Paule (o femeie de 39 de ani), Roger (un bărbat de patruzeci şi ceva de ani, nu este menţionată vârsta exactă) şi Simon (25 de ani). Toate aceste personaje nu ştiu să iubească sau şi-au ratat şansa la iubire.
Simon o iubeşte pe Paule, o iubire mai degrabă adolescentină, prima, de altfel. Deşi este un băiat frumos, el nu se ataşează de nimeni până la 25 de ani când o cunoaşte pe Paule. E un tânăr care îşi refuza şi ratează şansa la iubire, mărturisind chiar, că până acum nu a iubit ceea ce sinonim cu a nu trăi. Finalul romanului, ultima sa scena din roman (şi cuvântul "scena" este potrivit pentru că este o ieşire teatrală) demonstrează atitudinea copilărească şi adolescentină de care dă dovadă.
Roger este un bărbat care nu poate să iubească. Nu o iubeşte pe Paule pe deplin, iubeşte confortul dat de ea, e legătura aia indisolubila care apare între soţi după mulţi ani, doar că el are aventuri şi evadează din mediul acesta ori de câte ori vrea sau simte nevoia. Dispariţia confortului casnic (sau aparent casnic pentru că nu îl leagă nimic oficial de Paule) îi provoacă criza aparenta criza existenţială, rezolvată în finalul romanului.
Paule îl iubeşte sincer pe Roger, dar se lasa stăpânită de sentimentele sale, de pasiunea sa pentru un bărbat incapabil să se aşeze "la casa lui". Seamănă cu un personaj din tragediile greceşti, ea încercând să îşi înfrângă destinul (prin idila cu Simon), dar eşuează. Destinul ei e scris şi poate fi schimbat - e predestinata să îl iubească pe Roger chiar dacă reciproca nu este în totalitate valabilă (Roger iubeşte în felul lui, cu jumătăţi de măsură). Situaţia aceasta nu poate fi schimbată. Paule e incapabilă să o schimbe.
Un roman care te lasa cu un sentiment de tristeţe, dar şi de spaimă pentru că e mai actual că niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu