Încet, dar sigur am început să îmi fac o listă de lecturi pentru 2016 şi un punct important este şi teatrul. Îmi doresc să citesc din ce în ce mai mult teatru şi pentru că trebuie să mă pregătesc, mi-am cumpărat deja (dar nu am primit coletul din păcate) o piesă de teatru despre care ştiu că este un etalon în canonul dramatic - Pygmalion de Shaw.
Când am fost la Gaudeamus am fost un pic cam dezamăgit de ofertă. Am găsit, totuşi, nişte reduceri mai mult decât atractive. Aşa se face că am dat 8 (opt!!!) lei pe un volum superb de teatru, de la editura Art. Este vorba despre patru piese de teatru scrise de Tennessee Williams traduse de Antoaneta Ralian. Scrieri de top, traducere de top, caliatea cărţii/volumului este de top. Am inceput cu Un tramvai numit dorinţă.
Blanche du Bois soseşte la sora ei, Stella, în New Orleans. Cele două surori provin dintr-o familie de aristocraţi din Sudul Statelor Unite, familie acum ruinată, Blanche fiind nevoită să vândă moşia familiei. Stella, plecată de mult de acasă, este căsătorită cu Stanley Kowalsky, american de origine poloneză, muncitor, departe de idealul aristocratic pe care Blanche vrea să îl afişeze.
Avem încă de la început un conflict de clasa socială.
Pe de-o parte, îl avem pe Stanley, muncitor, forţa brută. Lezând mereu idealurile lui Blanche prin comportamentul său, Stanley apare pe post de mascul alfa, cap al familiei, bărbatul prin excelenţă - definiţia de dicţionar, dar şi o reprezentare perfectă a bărbatului care îşi domina soţia, care este regele casei sale şi peste al cărui cuvânt nu se trece. Inferior din punct de vedere social şi intelectual Stellei si lui Blanche, Stanley domina, totuşi, prin masculinitate.
Personajul în jurul căruia gravitează toată acţiunea este Blanche. Blanche du Bois reprezintă Sudul decăzut, aristocraţia în ruină, aruncată la periferia societăţii, lângă oameni ca Stanley, muncitori, oameni necizelaţi, cei pe care înainte (dar şi acum) aristocraţia îi dispreţuieşte. Blanche este o fată bătrână, ratată pe plan social din cauza situaţiei financiare în care a ajuns, dar şi pe plan personal. Personaj melodramatic, Blanche se simte lezată de expresiile vulgare pe care le foloseşte Stanley, dar toate gesturile ei sunt patetice, mimate, dorite. Blanche mimează comportamente ale personajelor de roman de epoca victoriana: are o dispoziţie schimbătoare, leşină, suspina, frazează că în romane, flirtează într-o manieră învechită (cum o face Scarlett O'Hara, iar comparaţia nu este întâmplătoare pentru că în filmul făcut după piesa de teatru, Vivien Leigh o joacă pe Blanche, iar Vivien Leigh a interpretat-o şi pe Scarlett O'Hara), dar dorinţele sale sexuale, frustrate ies la suprafaţă în relaţiile sale cu bărbaţii - Stanley, Mitch. Prin Blanche, Williams readuce în prim plan melodrama.
Comportamentul lui Blanche este bipolar, schizofrenic - ba este o doamnă, o aristocrată, o belle din Sudul Statelor Unite, ba o femeie puternică, dornică şi pasională.
Comportamentul lui Blanche este bipolar, schizofrenic - ba este o doamnă, o aristocrată, o belle din Sudul Statelor Unite, ba o femeie puternică, dornică şi pasională.
Stella este, din punctul meu de vedere, un personaj şters, prins undeva la mijloc între cele două caractere puternice - sora şi soţul ei. Slujnica pentru Blanche - relaţie care a existat mereu între cele două, dar dorindu-şi egalitatea în fata soţului, Stella nu s-a desprins de trecut, dar nici nu este pregătită să vadă spre viitor.
O piesă de teatru nemaipomenită. Recomand!
Trailerul filmului din 1951 cu Marlon Brando şi Vivien Leigh
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu