luni, 3 noiembrie 2014

Mostenirea Stonehenge de Sam Christer

Nu pot să îmi explic ce a fost în mintea mea când am cumpărat romanul acesta, mai ales că l-am cumpărat anul acesta, de fapt, acum câteva luni. De ce mă mir? Pentru că se vede de la o poştă că romanul acesta este o clonă a Codului lui DaVinci. După poză de pe coperta care prezintă monumentul menţionat în titlu. Era clar că se urzea o conspiraţie mondială care va angrena forţe oculte şi nu numai. Şi totuşi, de ce am cumpărat romanul? Simplu: uneori îmi place să mă prostesc. Îmi place să mai citesc şi cărţi pe care la o primă vedere le-aş considera proaste, dar pe care le apreciez pentru viteza cu care se mişcă şi pentru că sunt o sursă pură de entertainment. Asta a fost principalul motiv pentru care am cumpărat romanul acesta, deşi ştiam încă de la început că va fi o carte proastă şi ... să nu am aşteptări. Normal, nu am avut nicio aşteptare.

Am sperat din tot sufletul că o să îmi placă şi că va fi un roman antrenant, genul acela de roman - şo bad, it's good cum a fost Codicele de Douglas Preston, un roman atât de prost, de neverosimil, scris pentru cei care au cel mult şapte clase: cu un singur mare DAR, extrem de alert. Şi toate capitolele se încheiau în maniera hollywoodiana, cu un cliffhanger. 

Din păcate, nu a fost cazul romanului de casă. 
Ce m-a deranjat cel mai mult este faptul că a fost scris la prezent. Mi se pare că am mai scris aici pe blog despre faptul că îmi displac romanele scrise la prezent, preferând chiar că traducătorul să treacă romanul la perfect compus (sunt cel mai mare fan al perfectului compus).

Am trecut cu graţie şi eleganta pe lângă personajele unidimensionale şi lipsite de verosimiliate, doar îmi asumasem riscul de a nu îmi plăcea romanul, nu-i aşa? Ştiam că nu e perfect şi nu am avut prea multe aşteptări de la el. Nu am trecut însă peste faptul că acţiunea trena în unele părţi, că am descoperit foarte multe capitole (btw, romanul are cam 190 de capitole din acelea micuţe, pe sistem James Patterson) erau scrise de umplutură, chiar dacă ele aveau doar două pagini şi, mai grav, alternau punctele de vedere ceea ce făcea că romanul să fie cinematografic, dar era şi obositor. 

Ah. Mi-am mai adus aminte de încă un motiv pentru care am cumpărat romanul ăsta. 
Făcea parte dintr-o colecţie pe care o cumpărăm la un moment dat. 

Două stele pe Goodreads.

MOŞTENIREA STONEHENGE de Sam Christer
Litera, 437 p. 
2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu