Trebuia să scriu recenzia asta încă de luna trecută, dar am tot amânat din lipsă de timp şi din lipsă de chef. Oricum, i-a venit rândul, din nou, acestei autoare Rodica Ojog Braşoveanu .Pentru mine, scriitoarea aceasta este un fenomen. Este singurul scriitor roman la care mă întorc de fiecare dată când vreau să citesc ceva şi nu ştiu ce, şi de fiecare dată, o găsesc la fel - proaspătă, simpatică, entertaining, o gură de aer curat. Pentru mine, Rodica Ojog Braşoveanu este un fenomen care arată ca şi în cazul literaturii romane, romanul poliţist îşi are un reprezentant de seamă, reprezentant care după aproape 50 de ani de la apariţia primei cărţi, mai este încă popular şi care a rămas un nume de referinţă pentru specie.
Revenind la romanul de faţă.
Este un alt roman în care Melanie Lupu este personaj şi în care apare încă o dată implicată într-un furt al unei opere de artă. Din câte ştiu, acesta este şi ultimul roman în din seria romanelor cu Melania Lupu. Eu mai am de citit Dispariţia statuii din parc şi le-am terminat pe toate (dar mă gândesc cu groază că va veni o perioadă când o să pot spune că am terminat toate romanele autoarei şi voi fi nevoit să îmi găsesc un alt autor în care să mă refugiez când nu o să mai am sugestii/idei de lectură).
Romanul de faţă respectă regula după care Rodica Ojog Braşoveanu şi-a creat mai toate romanele: avem o crimă, o paletă de suspecţi, oameni mai mult sau mai puţin morali, un stil aparte şi un ritm alert. Intriga din O toaletă a la Liz Taylor mi s-a părut mai închegată şi mai bine sudata decât cea din Anomina de miercuri, dar mi se pare că autoarea are o preferinţă pentru interlopi - mai bine spus pentru ceea ce în perioada comunistă ar putea fi considerat interlop. Recunosc că acest lucru îmi displace - nu îmi plac deloc replicile de argou folosite pentru că sunt elemente anacronice, argoul autoarei a ajuns în zilele noastre un mai decent decât vorbirea curentă a românilor.
Intriga rămâne, totuşi, un mare plus al acestui roman. Este solidă şi aduce aminte de primele române în care Melania îşi făcea de cap, încercând să pună mâna pe opere de artă (şi în acest roman apar picturi celebre, oameni interesaţi de artă), cu prietenii ei - oameni uşor amorali pentru societatea comunistă, dar care vin dintr-o altă lume, cea interbelica, lumea cochetă, selecta şi exotică.
Un roman care merită recomandat şi pe care îl recomand, mai ales dacă nu ai altceva de citit.
O TOALETĂ A LA LIZ TAYLOR de Rodica Ojog Braşoveanu
Nemira, 431 p
2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu