Nu mă refer doar la mia de pagini a romanului, ci la atmosfera din roman şi la numărul extrem de mare de personaje.
Brusc, un orăşel american este acoperit de un dom. Şi de aici... Romanul de 1100 de pagini (cea mai lungă carte pe care am citit-o anul acesta) şi un alt succes al lui Stephen King.
Am vorbit despre atmosfera şi trebuie să spun că Stephen King este the KING când vine vorba despre astmosfera. Cititorul este atras în lumea aceea - e o prostie să spun asta, dar când citeam romanul, aveam impresia că sunt lângă personajele din carte, că stau în dreapta lor când îşi spun replică, aceeaşi impresie pe care o aveam când citeam Anna Karenina - şi o înţelege şi simte. Nu eşti doar într-un univers ficţional, eşti într-o lume pe care, într-un fel sau altul, ai mai experimentat-o, de unde şi senzaţie sporită de groază pe care o ai în unele episoade (vezi revolta de la magazin).
Personajele sunt atât de bine individualizate încât nu să le ţii minte numele, să le urmăreşti (chiar dacă vorbim despre un roman mamut) este ceva cât se poate de simplu şi de natural. Big Jim Rennie, Barbie, Julia, Andrea Grimell, Andie Sanders etc. sunt doar câteva tipuri de oameni pe care le vedem toată ziua la televizor şi în jurul nostru.
Tot în ceea ce priveşte personajele, un amănunt semnificativ este faptul că ele se împart (romantic!) în personaje pozitive şi negative. Amănuntul nu m-a deranjat pentru că mi-a plăcut foarte mult felul în care erau conturate, dezvoltate şi modul în care s-au dezvoltat personajele şi, am găsit şi o scuză pentru această împărţire, horrorul şi goticul (care ţin de romantism, după cum spuneam şi într-o paranteză anterioară) au convenţiile lor. Trebuie respectate.
Un alt punct nevralgic al romanul este dezmodamantul. Mai precis, cauza domului. King are multă imaginaţie. Putea să fie mai creativ.
FOARTE MULT mi-a plăcut logica după care se ghidează carantina cauzată de dom. Tot ceea ce se întâmplă în roman nu este predictibil, dar când se petrece, ştii din start, că altfel nu se putea, că nu se puteau întâmpla lucrurile altfel. Dacă aţi citit Împăratul muştelor, veţi înţelege şi aprecia - romanul nu este un simplu roman horror cu elemente SF, din contră, are părţi de literatură de calitate, dar desigur, orizontul de aşteptare al cititorului nu trebuie să fie înşelat, iar de la King, cititorii săi vor doar horrorul - mult mai mult această carte.
Traducerea a fost foarte, foarte bună, deşi, pe alocuri, am găsit multe greşeli de tipar. E păcat de traducere.
SUB DOM de Stephen King
traducere de Mihnea Columbeanu
2 vol, 1128 p., Nemira,
2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu