Nu pot să îmi dau seama de ce mi-a luat atât de mult să mă apuc să scriu despre aceste două nuvele ale lui Eliade. Săptămâna trecută, mai precis acum două vineri, am fost din nou la bibliotecă şi am ales câteva cărţi. Din impuls am ales cărţi un pic mai mici, nu m-am mai aventurat la romane mamut după experienţa, reuşita desigur, cu Sub dom. Am zis să încerc altceva şi să fac o uşoară trecere spre o literatură mai de calitate faţă de ceea ce am citit, aproape exclusiv anul acesta. Aşa am ales cărticica asta de 150 de pagini.
Secretul doctorului Honigberger este prima nuvelă din volumul de faţă.
Am citit înainte coperta a patra şi acolo se vorbea despre cele două nuvele că despre două exerciţii ale lui Eliade. Şi cu ideea aceasta am şi început să le citesc.
Într-adevăr, nu pot spune că sunt impresionat de Secretul... dar e clar că mi-a plăcut mai mult decât Nopţi la Serampore. Mi s-a părut mult mai bine construită şi mult mai bine dezvoltată. Desigur, fantasticul joacă şi aici un rol esenţial şi, la fel ca în Domnişoara Christina, diverse amănunte ne sunt dezvăluite puţin cu puţin - care este, de fapt, sfârşitul doctorului Zerlendi?
În interbelic, cred că nuvelă aceasta a fost considerată cu adevărat exotică, dar acum, cât avem acces rapid la informaţii, doza exotic este diluata. Elementul supranatural, precum şi şocul pe care ar fi trebuit să îl am la final - doza de supriza, lipsesc. De fapt, există, dar dacă ar fi fost să caut soluţii - până la urmă mintea omului este educată şi antrenată să găsească soluţii logice pentru toate fenomenele din natură - le-aş fi găsit mai uşor. Erau cele prezentate de Eliade - deşi, mă contrazic acum, soluţia nu e chiar soluţia logică, aproape ştiinţifică.
Nopţi la Serampore nu mi-a plăcut.
În primul rând mi s-a părut mai prost scrisă, mai slab dezvoltată şi parcă... mai ciornă, mai exerciţiu decât cealalata nuvelă.
Avem grupul de europeni rătăcit într-o noapte în pădurile din Serampore. Ce se întâmplă trece mai mult în literatură de consum.
Un lucru interesant de urmărit este ieşirea şi intrarea în sacru.
SECRETULUI DOCTORULUI HONIGBERGER * NOPŢI LA SERAMPORE de Mircea Eliade
Humanitas, 144 p.
2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu