Prea multă fericire înseamnă pentru mine prima întâlnire cu proza lui Alice Munro şi, o altă premieră, singurul volum de proză scurtă pe care l-am citit în ultimii cinci ani. Recunosc, proză scurtă nu a fost niciodată preferata mea, dar votul de încredere primit cu ocazia câştigării premiului Nobel, m-a ajutat foarte mult (bine, recunosc, şi ediţia de la chioşcuri a romanului) să aleg colecţia de faţă.Ce am descoperit?
O lume mult mai concentrată decât în roman. Multă, multă substanţă narativă concentrată într-o poveste de aproape 30 de pagini. Desigur, pentru a realiza aşa ceva ai nevoie de foarte mult talent, lucru care nu îi lipseşte lui Alice Munro, dar şi o mâna sigură care să poată creiona cum se cuvinte personajele, precum şi o bună stăpânire a formulei de expunere (tema, stil, persoană la care se realizează naraţiunea - asta înţeleg eu prin formula de expunere).
Ce altceva am mai descoperit?
Cum era de aşteptat, inegalitate.
Povestirile din volum nu sunt egale ca valoare literară şi nici că măiestrie a execuţiei. Cu ocazia aceasta am şi observat cât de multă muncă necesită crearea unui volum de proză scurtă. Trebuie foarte multă grijă şi atenţie până alegi cele mai bune povestiri care să fie incluse în volum, precum şi greutatea de a le găsi o unitate, de a crea omogenitatea de care are nevoie un volum de povestiri.
Din punctul meu de vedere, cele mai bune povestiri sunt primele două: Dimensiuni şi Ficţiuni.
Mi-a plăcut Ficţiuni, totuşi, mai mult. Este despre punctul termius din viaţa oricui, momentul acela la care, în subconştient, ne tot întoarcem, eternă reîntoarcere la ceva ce am lăsat nediscutat, neterminat - că domnişoara Christina, desigur, reîntoarcerea nu este marcată de sacru, de tradiţie, că în cazul lui Eliade.
Dimensiuni este o proză mai ciudată.
Este despre iubire şi despre limitele iubirii. Am descoperit şi teme mitologice, mai precis din Medeea.
Volumul de faţă este de recomandat.
Ah. Şi proza care dă titlul volumului mi s-a părut cel puţin banală.
PREA MULTĂ FERICIRE de Alice Munro
traducere de Ioana Opaiţ
Litera, 337p
2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu